Peptenatu Valeriu Marius 👉 Târgu Jiu are nevoie de viziune

 

🇷🇴 TÂRGU JIU, MAI EȘTI ACASĂ SAU AI DEVENIT DOAR O HALTĂ? 🇷🇴

Vă mai amintiți mirosul de pâine proaspătă de la Gorjpan? Sunetul sirenei care anunța schimbul la IUM sau la Rostramo? Forfota de la Fabrica de Țigarete sau mândria celor care scoteau sticlă de cristal la Vădeni?.....

Până în anul 2000, Târgu Jiu era un motor al României. Nu eram doar un punct pe hartă; eram locul unde se construia, unde se muncea în trei schimburi, unde tinerii aveau un apartament asigurat și un viitor sub picioare.

ASTĂZI? Ne-am transformat dintr-un oraș de PRODUCĂTORI într-un oraș de CONSUMATORI.

🇷🇴 Pe locul fabricilor unde părinții noștri își lăsau tinerețea, azi avem rafturi cu produse importate. Am schimbat halele industriale pe rafturi de supermarket. Am schimbat salopeta de inginer pe vestele de paznic sau casier. Producția s-a stins, iar în locul ei au rămas „ofertele săptămânii”.

🇷🇴 Turismul? O rană deschisă. Îl avem pe Brâncuși – genial, nemuritor, unic în lume. Avem Calea Eroilor, avem Mausoleul Ecaterinei Teodoroiu (unde eroina noastră își doarme somnul de veci) și Casa Memorială. Dar cine să vină? Orașul e blocat într-un Plan Urbanistic General (PUG) din 1998 , expirat în 2008 ! De 18 ani trăim după reguli expirate, în timp ce alții construiesc viitorul.

🇷🇴 Realitatea doare, dar trebuie spusă:

Investiții reale în producție? Zero. Nimeni nu mai ridică o fabrică, toți vor un depozit.

● Depopulare masivă: Tinerii noștri nu mai pleacă „la facultate”, pleacă definitiv. Târgu Jiu devine, încet și sigur, un oraș al bunicilor care își așteaptă nepoții pe WhatsApp.

● Îmbătrânire și tristețe: Când nu mai ai ce să produci, începi să te stingi.

● Ne mândrim cu Ecaterina Teodoroiu, „Eroina de la Jiu”, dar ce facem pentru orașul pe care ea l-a apărat cu prețul vieții? O lăsăm să fie doar o statuie într-un oraș care își pierde identitatea?

Târgu Jiu nu are nevoie de încă un mall. Are nevoie de viziune, de fabrici moderne, de curajul de a nu mai fi doar o piață de consum pentru alții!

Distribuiți dacă vă doare ce s-a ales de orașul nostru! Poate cineva, undeva, se trezește înainte să stingem ultima lumină. 

#TarguJiu #Gorj #Brancusi #EcaterinaTeodoroiu #IndustriePierduta #AdevarulDespreGorj #Romania2026 #SocialImpact #StopDepopulare

Din aforismele sculptorului Constantin Brâncuși

 

Ar fi o mare bucurie dacă românii și nu numai ei, ci și alte popoare de pe mapamond, ar avea acces la aforismele lui Constantin Brâncuși, fiecare neam în limba lui aflând despre celebra gândire a genialului sculptor din buricul Parisului! De la Hobița la Paris!

Specialiștii în domeniile culturii și științei, dar și prietenii lui cei mai de aproape au notat cele rostite de gorjeanul nostru, harnic și iscusit întru ale sculpturii, mai ales în piatră.

Voi prezenta, câteva aforisme, cititorilor prea iubiți argeșeni și musceleni, dar și altora asemenea lor, care citesc cu bucurie, din bogăția înțelepciunii românești.

Despre artă, Constantin Brâncuși, rostește: „În artă, ceea ce importă e bucuria. Aveți fericirea să contemplați (să vă minunați)! Aceasta este totul!”

Continuă, ca într-un meniu artistic: „Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată. Contemplați lucrările mele până când le vedeți. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut!” Acest unic artist mondial nu a fost bântuit de invidie: „În sufletul meu nu a fost niciodată loc pentru invidie – nici pentru ură – ci numai pentru acea bucurie pe care o poți culege de oriunde și oricând”.

Acest genial ortodox practicant într-o lume catolică era cuprins de o negrăită bucurie, de parcă însăși urechile lui ar fi auzit salutul lui Iisus, la învierea din mormânt: Bucurați-vă!

Iată cum se consemnează din rostirea lui Brâncuși: „Bucuria cu care lucrează artistul este însăși inima artei sale. Fără inimă nu există Artă. Și cea dintâi condiție este să-ți placă ție, să îndrăgești și să iubești fierbinte ceea ce faci. Să fie întâi bucuria ta!” Iar prin bucuria ta, să faci bucurie și celorlalți!”

Tocmai de aceea m-am gândit că este bine să ne bucurăm împreună de cuvintele de folos ale „Sfântului” din inima Parisului!

Calinic Argeșeanul

RÂMNICU VÂLCEA - Oferta Săptămânii: Iahnie de fasole

 

VINȚU DE JOS. Pe înserat📷📷🌞

 

Gara CFR din Vințu de Jos 

Vințu de Jos, cunoscut și sub numele de Vinț (în dialectul săsesc Wints, Wänts, în germană Unter-Wintz, Winzendorf, Weinsdorf, în maghiară Alvinc, în latină Sanctus Vincentius), este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Alba, Transilvania, România.

Duminică plăcută!🌞

 

Maria Lătărețu - Haide hai cu dor și lună 

ONE United Properties vine LA SIBIU

 Comunicat ONE

Una dintre clădirile care urmează să fie restaurate este fosta fabrică de stilouri și obiecte de scris Gratioza, fondată în 1922. Fiind unul dintre primii producători de obiecte de scris din România, Gratioza a jucat un rol important în dezvoltarea industrială a orașului Sibiu în perioada interbelică. Naționalizată ulterior în perioada comunistă și redenumită Flamura Roșie, fabrica a devenit parte a grupului industrial FLARO – un producător important de obiecte de scris pe tot parcursul secolului al XX-lea. Stilourile Gratioza au fost folosite în corespondența Casei Regale Române și sunt acum expuse în colecții publice, inclusiv la Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.

Restaurarea acestui monument istoric reflectă angajamentul ferm al companiei de a proteja patrimoniul cultural și de a contribui la identitatea orașelor în care își desfășoară activitatea. Prin îmbinarea arhitecturii moderne cu structurile istorice conservate, One United Properties va crea un complex cu o atmosferă unică – similar ca spirit cu One Floreasca City din București, care va include One Gallery, un proiect care va fi lansat în curând – dar la o scară mai mică și cu un caracter local distinct, profund ancorat în istoria orașului Sibiu.

Vâlcea în imagini și documente

 

Piaţa „Traian” era cu 70 de ani în urmă un loc de referinţă al oraşului. Cunoaştem puţine lucruri despre ea, dar fantezia poate lucra nestingherită acolo unde arhivele şi iconografia rămîn neputincioase. Aici se afla ceea ce numeau cu ani în urmă rîmnicenii „piaţa de trăsuri”. Aveau trăsurile, în vremea aceea, nu numai întrebuinţări utilitare, dar jucau fără îndoială şi un suav şi delectabil rol sentimental.

(Sursa: Constantin Mateescu, Râmnicul de odinioară)